Palatul Cantacuzino (Micul Trianon)

Pe scurt

Un palat eclectic francez rămas neterminat, supranumit Micul Trianon, început în jurul anului 1911 de Gheorghe Grigore Cantacuzino după planurile lui Ion D. Berindey. Se află în ruină pe un domeniu de 150 ha, iar o restaurare estimată la 20 de milioane de euro este încă doar planificată.

Situație juridică

Naționalizat în 1948; retrocedat moștenitorilor Nababului după 1989; vândut în 2009 conform ro.wikipedia ↗

Istoric

Gheorghe Grigore Cantacuzino (Nababul) a început palatul în 1911 (1907 conform unor surse) după planurile lui Ion D. Berindey, inspirat de Trianonurile de la Versailles. A murit în 1913, când era aproape gata, iar fiul său Mihail l-a lăsat încuiat și nefinalizat. În Primul Război Mondial i s-au luat acoperișul și sobele, cutremurul din 1940 l-a avariat, iar în 1948 a fost naționalizat; anexele au găzduit apoi o unitate de dresaj canin și un sanatoriu de tuberculoză. Cutremurul din 1977 a prăbușit coșuri și pereți interiori, iar localnicii au demontat părți din structură. După 1989 a fost retrocedat moștenitorilor Nababului, care l-ar fi vândut în 2009 unui cumpărător privat, deși Forbes scria în 2014 că o descendentă Cantacuzino este coproprietară și finanța prin evenimentul ecvestru Karpatia lucrări incipiente de stabilizare.

Tranzacții și prețuri

Componente clasate

• Palatul „Micul Trianon”-ruine — 1910 - 1916 (PH-II-m-A-16490.01)
• Turn de apă — 1910 - 1916 (PH-II-m-A-16490.02)
• Parc — 1910 - 1916 (PH-II-m-A-16490.03)
• Zid de incintă — 1910 - 1916 (PH-II-m-A-16490.04)

Surse și linkuri