Conacul Cantacuzino-Pașcanu

Pe scurt

Un conac neoclasic cu 36 de camere din Popești, județul Iași, ridicat în anii 1880 de Alexandru Mavrocordat după căsătoria cu Lucia Cantacuzino-Pașcanu. Folosit în epoca comunistă ca sanatoriu și anexă a unui spital de copii, a fost retrocedat în 1998, iar restaurarea a început în 1999.

Situație juridică

Preluat de stat prin Decretul 83/1949; retrocedat de instanța din Iași în noiembrie 1998 unui urmaș al familiei Sturdza; monument LMI IS-II-a-B-04229 ↗

Istoric

Satul este atestat în 1426, iar familia Mavrocordat a deținut moșia mult timp; ei au ridicat biserica conacului în jurul anului 1776. După căsătoria din 1883 cu Lucia Cantacuzino-Pașcanu, prințul Alexandru Mavrocordat a demolat casa veche și a ridicat un palat neoclasic cu 36 de camere, cu meșteri italieni. Lucia a condus moșia după moartea lui, în 1907, iar prin testament aceasta a trecut în 1930 la fiica sa Olga, căsătorită cu prințul Mihail Sturdza. Reforma agrară din 1945 a redus moșia la 50 ha, iar în 1949 casa a fost trecută în proprietatea statului. A fost apoi sanatoriu de tuberculoză și anexă a unui spital de copii și s-a degradat. Centrul social a plecat în 1995. În 1998 un urmaș al familiei Sturdza a obținut în instanță retrocedarea conacului și a 50 ha, iar lucrările de consolidare și restaurare au început în 1999 sub conducerea arhitectului Nicolae Munteanu.

Tranzacții și prețuri

Componente clasate

• Conacul Cantacuzino - Pașcanu — sec. XVIII (IS-II-m-B-04229.01)
• Biserica „Sf. Voievozi” — 1776 (IS-II-m-B-04229.02)

Surse și linkuri