Conacele Ghica-Cantacuzino

Pe scurt

Un ansamblu de conace din Ciocănești (județul Dâmbovița), datat în secolele XVII-XIX pe lista monumentelor istorice, cu conacul (înregistrat ca fiind azi cămin cultural), beciuri, bucătărie, parc și zid de incintă. Aici s-a născut în 1901 Alexandru Cantacuzino; ansamblul a fost clasat monument istoric în 1948, iar în 2020 locul era descris ca neîngrijit și folosit drept groapă de gunoi.

Situație juridică

Clasat monument istoric prin decretul nr. 1005 din 28 mai 1948; proprietatea a fost naționalizată (dosar în arhiva Comisiunii Monumentelor Istorice, 1948-1952) ↗

Istoric

Lista monumentelor istorice datează ansamblul în secolele XVII-XIX și înregistrează conacul, beciurile, bucătăria, parcul și zidul de incintă drept componente distincte. Potrivit unui blog de istorie locală, conacul a fost refăcut la începutul secolului al XIX-lea de Constantin Crețulescu, apoi transformat de Vladimir M. Ghica (1832-1915); a trecut, prin nepoata adoptivă a acestuia, Alexandrina Palladi (1881-1944), căsătorită cu Grigore Gh. Cantacuzino, la Gheorghe Gr. Cantacuzino (1900-1977) și nepoata lui, Elena, ultimii proprietari. Cei doi au propus conacul și parcul de circa 20 ha pentru clasare în aprilie 1948, iar ansamblul a fost clasat prin decretul nr. 1005 din 28 mai 1948. Arhiva Comisiunii Monumentelor Istorice păstrează un dosar din 1948-1952 despre naționalizarea proprietății și deposedarea de mobilier și obiecte de artă, despre degradările produse de localnici și despre cererea comunei de a îndepărta stema familiei Ghica, respinsă de Comisiune. Alexandru Cantacuzino, ulterior om politic, s-a născut în conac la 22 iunie 1901, potrivit Wikipedia în limba română. Un releveu din 1976 al conacului (planuri, turnuri, fațade, secțiuni) se află în arhiva Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”. Conform paginii de istoric a comunei, astăzi se mai văd doar urmele pivnițelor cu două nave și resturi de ziduri ale clădirii de odinioară. Un reportaj Columna TV din 2020 descria locul ca fiind plin de gunoaie și folosit drept groapă a satului.

Componente clasate

• Beciuri conac — sec. XVII (DB-II-m-B-17420.01)
• Conac, azi Cămin cultural — sec. XIX (DB-II-m-B-17420.02)
• Cuhnie — sec. XVII (DB-II-m-B-17420.03)
• Parc — sec. XIX (DB-II-m-B-17420.04)
• Zid de incintă — sec. XVII-XIX (DB-II-m-B-17420.05)

Surse și linkuri